Cu toţii ne-am propus cândva să facem ca adolescenţa să fie cea mai frumoasă perioadă a vieţii.
Eram mici şi realitatea nu se atinsese încă de noi, însă tânjeam sprea ea, puteam să privim şi ni se părea interesant ce vedeam. Am pornit într-o goană a zilelor care s-au transformat în ani şi am ajuns să regretăm că nu am avut răbdare să creştem. Ne-am impus să ne maturizăm. Voiam o viaţă incitantă care să ne ofere provocări la fiecare pas.
Ştiam că adolescenţii se ceartă cu părinţii, sunt rebeli şi visători. Însă ne cunoşteam prea bine, noi nu aveam să facem niciodată asta.
Deja ne-am prins că basmele sunt doar poveşti pentru copii. Noi nu mai suntem copii. Ştim totul despre viaţă dar suntem convinşi că îi vom ţine piept. Suntem motivaţi că trebuie să luptăm, indiferent de consecinţe. Suntem gata să întâmpinăm ORICE obstacol. Viaţa nici nu are habar că suntem invincibili, îi vom râde în faţă.
Mami, tati, am crescut, sunt deja mare! Staţi, de ce râdeţi? Eu nu glumesc aici, sunt un adolescent. Vreau mai multă libertate, am timp să învăţ mai târziu. Repede, lăsaţi-mă să fiu fericit până nu trece! Ei nu mă înţeleg! Nu am nevoie de ei, sunt mare!
Cine sunt eu? Ce îmi place? Ce mă defineşte? De ce îmi e greu să răspund la întrebările astea?! Şi dragostea când vine? Am înţeles că acum trebuie să iubesc, acum apare dragostea inocentă şi sinceră. HEI. Eu de ce nu sunt bun la nimic? Toată lumea pare să aibă o înclinaţie. Eu de ce nu am?
Sunt inutil, m-am săturat de tot, nimic nu merge bine, vreau să fiu adult .
Nu ar fi mai bine să ne oprim acum? Nu am spus noi că vom lupta? De ce să cedăm în faţa unor probleme care de fapt dau culoare vieţii. Necazurile şi cum reacţionăm în faţa lor ne definesc. Gândeşte-te la momentul în care eşti foarte supărat, dar cineva te face să râzi. Cu toate că lumea ta pare să se sfârşească şi nimic nu merge bine, cineva a reuşit să te facă să zâmbeşti. Nu te simţi prost că ai fost trist până acum? Că ţi-ai irosit timp în care alţii zâmbeau ca să-ţi încrunţi privirea şi să-ţi răvăşeşti gândurile? Viaţa e prea scurtă să ne concentrăm pe lucruri care ne fac nefericiţi.
Nu zic că nu e bine să fim trişti, suntem oameni şi până la urma urmei
dezamăgirea, supărarea fac parte din noi. Există tocmai ca să contrasteze sentimentele de fericire.
De acum poţi să încerci orice, să realizezi cât mai multe lucruri care te pot face fericit.
Smile C:
