Păşesc uşor şi inconştient prin viaţă, şi ceea ce pare că durează o veşnicie se sfârşeşte cât ai clipi .
Privesc în urma mea şi văzând prin prisma celor câţiva ani fragezi ai copilăriei pure, îmi dau seama că am crescut şi că am îndeplinit o condiţie a copilăriei . Să devin adolescenta .
Realizez că lumea asta alb-negru nu poate fii colorată decât de prieteni şi momente frumoase .
Dar parcă am crescut prea repede . Nu vreau . Pur şi simplu mă uit în jur la adulţii mahmuri şi maturi, prea prinşi în propriile gânduri ca să ridice privirea şi să descopere o lume exterioară mult mai conturată şi nu reuşesc să înţeleg .
În jurul meu prietenii ţin problemele la distanţă . Printre multe alte gânduri şi sentimente realizez importanţa lor în viaţa mea .
- Alungă monotonia .
- Sunt mereu creativi, te scot din banal .
- Alungă tristeţea .
- Îţi reamintesc MEREU cât de importantă e viaţa, şi cât de mult însemni pentru ei .
- Te fac să zâmbeşti .
- Sunt ORICÂND aici pentru tine .
- Ştiu ce vrei când vrei dacă vrei .
- Pe când alţii se lasă înşelaţi de zâmbetul tău fals, ei îşi dau seama .
- Te cunosc mai bine ca oricine .
Şi pentru asta vă MULŢUMESC .
