De azi într-o săptămână te uit
luni, 5 mai 2014 - Publicat de Christine la 15:04
Poate că voi fi mai realizată, poate că voi purta tocuri din ce în ce mai înalte cu care să calc apăsat pe drumul meu către succes, ca femeie cu o carieră în formare. Poate că o să îmi pese mai puțin de dramatismele cărora le acord, în prezent, atenție în fiecare seară. Poate că îmi voi da seama că o femeie adevărată privește dragostea doar ca pe un adaos al vieții, dacă se poate bine, dacă nu, ȘI MAI BINE. Aceasta va avea poate una sau două mari iubiri în viața ei, poate nu cu un final fericit, poate nu consumate, poate pline de regret, dar sincere. Restul, restul vor fi doar niște admiratori fără speranță, care-i vor complimenta frumusețea neîncetat, o vor adora cu voce tare, conștienți fiind că nu va exista niciodata o reciprocitate. Niște nenorociți care aleargă de colo colo să mai facă ceva, orice, doar ca să-i prindă prezența pentru o clipă. Pe rând, va da de bărbați/băieți care o vor plictisi cu dragostea lor, cu eforturile lor de a-i atrage măcar atenția, și apoi cu drame obositoare îmbibate în reproșuri "Tu nu m-ai iubit.","Păi nu te-am iubit, nu era clar?". Și roind așa în jurul ei vor alimenta doar amintirea eșecului dintre ea și cel iubit. Și poate, cum se întâmplă în romanele pe care generația noastră nu le citește, se va sacrifica și va accepta compania unuia dintre ei- nu va fi fericită, dar iubită și adorată, și nu-i mai trebuie altceva.
Revenind, anul trecut nu bănuiam că vei intra în viața mea, iar anul ăsta sper, fără speranță totuși, să rămâi.
