Anul trecut în apropierea Crăciunului mi-am convins parinţii să îmi ia primul meu hamster - Sammy , dar şi sora mea îşi dorea unul .
L-am numit Skitty .
Nu era un hamster obişnuit, un mic ghemotoc de blană prietenos, ba din contră ne-a provocat multe probleme. Cu timpul am ajuns să-i admirăm comportamentul mereu vesel, plin de viaţă şi chef de joacă. L-am iubit fiindcă era special, era deosebit . La început ne-am îngrijorat fiindca micuţa Sam' era foarte blândă, supusă, prietenoasă, calmă iar prin comparaţie ne-am dat seamă ca comportamentele lor sunt absolut diferite. Ne-am gândit să-l ducem înapoi de unde l-am luat dar apoi am realizat că dacă-l înapoiem şi îl ia altcineva care la rândul lui îl aduce înapoi, micuţul s-ar putea să nu se bucure de o viaţă tocmai fericită, aşa că am decis să-l iubim şi să-l păstrăm, să-i oferim şansa ca Craciunul acela să şi-l petreacă într-o familie, lângă persoane care sa îi acorde atenţie .
Firea lui ne-a făcut să-l adorăm, să-l îndrăgim din ce în ce mai mult şi mai mult. Era zăpăcitul familiei . Avea în fiecare clipă o energie greu de închipuit, era neobosit şi nu avea stare . Se căţăra pe barele cuştii şi se ţinea doar cu două lăbuţe ca să nu cadă <3. Era adorabil.
Peste un timp a trebuit să-i dăm, din cauza unei alergii . Norocul a făcut ca Teodora, prietena mea cea mai bună [ căreia îi mulţumesc pe această cale din tot sufletul că de 9 ani de zile îmi este alături noapte şi zi ] să îi poata lua la ea. I-am vizitat de puţine ori, datorită şcolii care nu ne lăsa să respirăm.
Astăzi, fiinţa acesta specială probabil mă priveşte de sus. Scriu printre lacrimi in memoria puiului meu cu blăniţă argintie - Skitty ♥
