"Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, vara ... trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec ... si tremurul mainii care il cauta ....anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana, si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear."
[ Ionel Teodoreanu ]
Vorbe rasuna ca soapte in mintea mea.
Pierdutul sentiment al nepasarii revine treptat. Si problemele se pierd in trecut.
Intind mainile spre ursulet, si il apuc cu acea grija copilareasca. Il strang la piept. Inchid ochii si imi imaginez acel copil sfios, ce avea doar un prieten, un ursulet, acel copil care eram eu.
Ma ridic din pat si ies afara. Soarele imi dezmierda parul , iar o adiere calda si parfumata imi alinta simturile.
In fata mi se asterne un covor colorat.
Flori. Ma apropii incet de o floare care mi`a atras atentia si m`a distras de la celelalte. O floare inalta, cu spini si cu o tulpina subtire . Aproape ofilita.
Printre ramificatiile slab colorate de pe petale, se mai zaresc mici petice de culoare. Roz pal.
Incet, incet parca prinde viata. Petalele i se misca discret, apoi se deschid.
Frumos colorat, un fluture isi odihnea aripile obosite pe trupul florii.
Ochii incep sa`mi luceasca, iar pe chipul meu de boboc, infloreste un zambet .
` E minunat ! `
Si eu eram diferita. La fel ca ea . :)
