Adolescenta
- Scrisoare catre Copilarie de la adolescenta de astazi
Draga Copilarie,
Pasesc usor si inconstient prin viata, si ceea ce pare ca dureaza o vesnicie se sfarseste cat ai clipi .Privesc in urma mea si vazand prin prisma celor cativa ani fragezi ai copilariei pure, imi dau seama ca am crescut si ca am indeplinit o conditie a copilariei : sa devin adolescenta . Descopar in fiecare secunda o lume noua, lumea reala. Nimic nu mai este la fel ca atunci cand mainile tale ocrotitoare ma aparau de griji, de rautati si de oameni. Simt cum ma pierzi, cum te indepartezi si usor usor ma lasi prada realitatii. De ce ?!
Lumea asta este rea si plina de ura ! Cum voi putea trai aici ? Oamenii nu sunt cu totii buni, unii nici macar nu au inima !
Si stii ceva ? Eroii din basme am aflat ca nu exista ! Am crescut cu gandul ca binele invinge raul, dar in aceasta lume de multe ori raul invinge. Tu nu mi-ai spus ca raul ar putea invinge ! Copiii de acum nu mai cred in basme, nu mai vor sa creada in bine si frumos.
Posibilitatea de a face din lumea aceasta o lume mai buna se afla in mainile noastre, ale adolescentilor de azi. Cand eram mic copil mi-am promis ca voi schimba lumea, dar astazi visul mi s-a spulberat pentru ca am realizat ca nu este chiar asa usor si multi o sa-mi fie impotriva. Daca acestea vor ramane doar niste vorbe trecatoare si nu voi reusi sa schimb lumea ? Ma doare ca nu pot, ma chinuie gandul ca voi esua ca toti ceilalti ce si-au propus asta dar nu au reusit.
Departarea ta mi-a deschis ochii asupra lumii.
Ma uit in fiecare zi cum oamenii din jurul meu trec grabiti unu pe langa altul, ingandurati, stresati si suparati, fara sa mai observe micile detalii ce dau culoare vietii, fara sa zambeasca. Mi-am promis din nou ca eu nu voi fi ca ei, si totusi ... fara sa realizez erau zile in care ieseam din casa cu capul in pamant cufundata in ganduri fara sa schitez nici macar un zambet, fara sa observ nimic. Vroiam doar sa ajung la scoala, sa ma asez in banca, sa astept ca ziua sa treaca si sa plec acasa, ca toti ceilalti oameni maturi si plictisiti. De ce daca ies zambind din casa, cu capul sus, calcand apasat ceilalti ma privesc cu nesiguranta ? Copilarie, ei de ce nu sunt fericiti ?
Se spune ca in adolescenta traiesti cele mai frumoase povesti de dragoste ?
Nici macar nu sunt sigura de ceea ce inseamna cu adevarat iubirea. Am incercat sa iubesc, dar nu cred ca o fac cum trebuie ... Dragostea este ceva frumos,nu ?
Pentru o clipa am crezut ca ar fi interesant sa pot da timpul inapoi. Sa ma intorc in trecut si sa retraiesc momentele care mi-au marcat existenta. Cat de multe as vrea sa schimb ...
Nu as mai face greseala de a iubi neconditionat si l-as lasa sa plece inainte sa ma faca sa imi pierd increderea in dragoste.
Nu as mai umple pagini intregi din jurnal cu fiecare prieten care mi-a tradat increderea si as fi spus mai des “iarta-ma”` daca as fi stiut ce putere are acest cuvant ... Dar nu pot trai in trecut, ce a fost a fost !
Am auzit de atatea ori cum ca viata ar fi o lupta dar niciodata nu am auzit pe cineva sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut.
Mi-e frica totusi de viata. Sunt inca nesigura si ma tem ca viata sa nu treaca repede fara a fi marcata de nimic, fara a realiza ceva pe lumea asta. Nu vreau sa ma sting ca o stea ce cade de pe negrul cerului neobservata.
Tu nu stii cum e ! Tu faci copiii fericiti iar apoi ii abandonezi si ii lasi sa rataceasca printre faruri de masini .
Te iubesc, Copilarie ! Univers sacru al povestilor pline de talc ! Intoarce-te si apara-ma de cei ce vor sa-mi taie aripile sa nu mai pot zbura spre zare, de cei ce nu ma lasa sa cred in fabulos, de cei ce nu ma lasa sa zambesc !
Te rog, nu ma lasa sa ratacesc ! ...
Cu dragoste,
cea care va ramane mereu un copil .
( Compunere concurs - inspirata din ce am mai scris )
